Bogdan Crețu despre ”Omar și diavolii”.

La prima vedere, Omar și diavolii, de Dan Ciupureanu e povestea de viață a unui om care are parte de o adolescență debusolată, fără repere, trăind la întâmplare, într-un mediu marginal, lumpen-proletar. Cea mai mare calitate a textului este acordarea stilistică impecabilă la ritmul vieții cvasi-interlope. Atitudinea narativă este rece, distantă, aseptică: personajul nu meditează la ce trăiește sau, mai bine spus, evită inteligent să se oprească în scris asupra unui sens ostentativ. Acesta se încheagă de la sine prin consemnarea aparent pasivă a evenimentelor care îi umplu viața. Se creează, astfel, impresia că povestitorul este un martor al propriei vieți ori un cronicar placid, dar și lucid al ei. Acest discurs literal, alcătuit din fraze scurte, retezate prompt, care impune o lectură rapidă, sacadată, cu sufletul la gură, este întretăiat de pasaje contemplative, poetice, dintr-un prezent mai calm, așezat. Efectul este muzical, atent elaborat. Cartea este plină de zeci și zeci de întâmplări, de personaje, dând impresia unei densități epice care îl ține pe cititor lipit de pagină. La acest nivel, Daniel Ciupureanu provine din aceeași tradiție cu Radu Aldulescu. Stilistic însă, nu are empatia acestuia față de personaje, ci o detașare chirurgicală, flaubertiană, față de o poveste care îl implică totuși profund. Din această disproporție premeditată provine o tensiune care dă tonus textului. Nimic în plus – pare a fi regula stilistică numărul unu. Dan Ciupureanu este un prozator care știe să taie, să spună mult mai mult decât scrie; el are darul preciziei, rar în proza noastră actuală. Este formula extrem de dificilă din Rădăcina de bucsau, a lui Ovidiu Nimigean. În fond, reușita cărții este una stilistică, romanul propunând mai curând o „voce”, o viziune, nu o biografie meticulos reconstituită. Verismul, radicalismul realist conduc la depășirea formulei, la deschiderea textului către simbolic, către fabulos uneori. „Ești o închipuire a cărții pe care-o citești”, își spune la un moment dat personajul, conștient că devine și el o plăsmuire a textului în care își transformă viața.

Recomand cu toată convingerea romanul Omar și diavolii, al lui Dan Ciupureanu. El va impune un tânăr prozator deja matur, capabil de o virtuozitate stilistică și compozițională care nu e la îndemâna oricui.

Bogdan Crețu