Radu Vancu despre ”Omar și Diavolii”

”Novella lui Dan Ciupureanu, Omar și diavolii, e consangvină cu romane care documentează adolescența violentă precum Răul lui Jan Guillou sau Orașul și câinii al lui Mario Vargas Llosa. Ceea ce înseamnă că ilustrează unul dintre cele mai atracțioase subgenuri ale literaturii Răului – adolescența, cu toate micile și fundamentalele ei cataclisme ale devenirii de sine, a avut dintotdeauna graniță privilegiată cu Răul, iar cititorul empatizează ușor cu o astfel de literatură (care funcționează ca un reminder tulburător al acelei vecinătăți june cu Răul).

E impresionantă funcționalitatea acestei fraze alerte, detropizate, telegrafiate a lui Ciupureanu-junior: cele aproximativ o sută de pagini ale cărții au suficientă gravitație pentru a contrage în ele vreo cincisprezece ani de viață (naratorul cărții, Ian a.k.a. Bibanul, are zece ani la începutul cărții – și aproximativ douăzeci și cinci la final) și un epic purtat prin trei țări (România, Spania, Franța), plus o pletoră de personaje (de la colegi de casă și prieteni de cartier până la varii figuri feminine, cu părinții și mamele aferente) întotdeauna deplin individuate. Ceea ce înseamnă că, de la prima lui proză mai amplă, Ciupureanu-junior și-a găsit fraza optimă pentru intențiile lui epice, capabilă să absoarbă fără rest în interstițiile ei lumea pe care o descrie. Calitate esențială pentru un prozator, în absența căreia nu poate să-și construiască lumea.

Ceea ce deosebește novella lui Ciupureanu de romanele adolescenței violente (adică ale Răului timpuriu) este că, în fapt, ea documentează nu doar una, ci două fațete fundamentale ale Răului: ea e, în același timp, și un impecabil document al nebuniei. Sociopatia adolescentului e asociată cu o formă de psihopatie (demență schizofrenică, cel mai probabil, după cum tot probabil e și faptul că e dobândită ereditar de la mamă – și ea o figură foarte puternic construită în carte) – ceea ce, pe de o parte, complică și mai mult trama malignă a romanului, pe de alta îl face și mai atracțios pentru cititorul dintotdeauna interesat de astfel de documente ale detracării și delabrării.

Se subînțelege că recomand cu toată încrederea această remarcabilă novellă, prin care un prozator adevărat se individuează deplin de la prima lui încercare.”