Simplitate și adevăr.

Cred că trăirea vieții la cote înalte constă în bucuria cu care ești cumpărat, cu care te abții de la primul instinct, cu care îți ierți semenii și puterea de-a fi răspicat în ceea ce crezi. Nu cred în “vei avea de câștigat”, ca și cum termenul de câștig ar fi bine definit, ca și cum ușile care ți se deschid ar fi un fel de porți ale raiului. Mai cred că cercurile mici sunt concentrate și puternice ca siropul, iar diluarea ariei în care te învârți nu te face decât să ai câte o fărâmă de adevăr, dacă nu niciunul. Câteodată îmi vine să înjur, uneori să mă fac cunoscut, însă adevărata fericire, bănuiesc, nu constă în asta, ci, cum spuneam, în tot ceea ce-ți este aproape - tot ce poate încăpea în cel mai mic cerc în care abia ai loc. Nu trebuie să-ți fie frică, prietene. Iar ceea ce ai de zis să placă doar în interiorul tău și-al celor care te merită și-i meriți, cu orice risc, dacă, într-adevăr, ai ceva de zis. Foamea, etichetarea, privarea libertății, ura și flegmele pe care le primești nu sunt decât niște mici inconveniente care te fac bun în fața doar cui trebuie, dacă în lumea asta trebuie ceva, dar mai ales în fața ta.